FIZICA ESTE CEA CARE NE UNEŞTE (Învingătoare a Concursului Interjudeţean de Fizică „Liviu Tătar” în 2016 a devenit echipa de elevi din Republica Moldova)

Cu câteva zile în urmă, primesc de la bunul nostru prieten de la Craiova, profesorul universitar Florea Uliu, o scrisoare electronică prin care îmi adresa  rugămintea „...merită să-i promovaţi pe aceşti elevi moldoveni şi pe profesorii lor în  paginile revistei „Literatura şi Arta” unde  ştiu că aveţí acces”. Că nu de puţine ori mi se adresează cetăţeni ai Republicii Moldova ca unui consul onorific al săptămânalului „Literatura şi Arta”, m-am deprins . Eu însumi îi consider pe unii autori ai „LA”, cum ar fi domnul  Iulius Popa, un model de trăire spirituală în spaţiul basarabean, ca pe nişte consuli onorifici ai revistei. Dar, să mi se adreseze oameni de dincolo de Prut, nefrământaţi de problemele noastre cotidiene, pentru a scrie la „LA”,  mi se întâmplă pentru prima oară. De fapt, profesorul Florea Uliu respiră adânc problemele noastre şi ne sprijină în toate, cum ar fi, de exemplu, în calitatea de autor şi membru al Colegiului de redacţie al revistei noastre „Fizica şi tehnologiile moderne”, al cărei redactor-şef sunt. Nu sunt consul onorific al săptămânalului Literatura şi Arta şi nici nu pretind, dar sunt prea puţine ziarele în care aş putea publica ceea ce mă frământă. Ţin mult la acest săptămânal, am adus în paginile lui oameni de ştiinţă de primă mărime: profesorul George Emil Palade – laureat al Premiului Nobel pentru medicină, cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu, fraţii academicieni Vsevolod şi Sveatoslav Moscalenco, profesorul universitar Eugeniu Grebenicov… Însă, întotdeauna,  înainte de a trimite un articol la redacţie stabilesc cu  redactorul-şef Nicolae Dabija şi cu secretarul responsabil Raisa Ciobanu despre ce voi scrie.

La Conferinţa Internaţională „România şi românii în ştiinţa mondială”, care a avut loc în anul 1994, la Sinaia, sub preşedinţia lui George Emil Palade, poetul  Marin Sorescu spunea: „Decât să blestemi la infinit întunericul, mai bine să aprinzi o candelă cât de mică”. Întotdeauna mi-a  plăcut să scriu despre oamenii care menţin mereu vie lumina cărţii şi a ştiinţei, căci există un adevăr axiomatic conform căruia locomotiva progresului este ştiinţa, iar osatura acesteia este constituită  de  ştiinţele naturii, de ştiinţele exacte. Peste ani şi ani, un popor poate să dăinuie numai dacă este  creator de noi cunoştinţe şi dacă este conştient că trebuie să înveţe toată viaţa. Şi, în acelaşi timp, el trebuie să fie deschis către celelalte popoare. Zicea Mendeleev: „Cât de frumos se trăieşte în domeniul ştiinţei, ar fi bine ca tot mai mulţi oameni să păşească pe acest tărâm”. Emoţionant a fost pentru mine să citesc, că în 1903 astrofizicianul Jules Janssen (1824-1907) l-a prezentat lui Mendeleev şi altor somităţi ale lumii pe tânărul astronom basarabean Nicolae Donici (1874-1960).

La începutul toamnei lui 2011 mă pregăteam să plec la o conferinţă la Buşteni. Primesc un  telefon de la  profesorul universitar Mihai Marinciuc care mă întreabă dacă aş putea să iau un mic pacheţel cu cărţi pentru prietenii săi din România. Îmi motiva că, deşi ar fi dorit foarte mult, domnia sa nu putea ajunge la conferinţă; între timp  se ivise o nesperată ocazie să plece într-o excursie în Franţa şi să viziteze Parisul. Bineînţeles că, la rugămintea Dânsului, am răspuns „da”. Mi-a adus un pachet cu cărţi şi reviste care cântăreau cam 10kg ! Cu profesorul Marinciuc ne cunoşteam de ani buni, de  pe vremea când învăţam la Dubna. N-am întâlnit în viaţa mea un om mai pasionat de lectură. Citea tot timpul ceva,  indiferent de domeniu, făcea adnotări chiar pe marginea textului citit sau îşi nota separat esenţialul, îi plăcea să fie la curent (zi de zi) cu evoluţia lucrurilor. Pe de asupra avea şi un scris îngrijit. Era îndrăgostit de fizică peste măsură şi când te întâlnea îţi vorbea cu o formidabilă pasiune de problemele fizicii de mare fineţe (le numea „cu stafide”),  de raţionamentele ei subtile. Aşa este şi fratele lui mai mare, tot fizician, domnul Aurel, care, la o venerabilă vârstă, umblă, ca un Moş Cârţan modern, cu o servietă mare cu cărţi pe care  le împarte cu generozitate pe la diverse biblioteci, sau elevilor care câştigă concursuri sau  olimpiade.

Greul cărţilor aduse de mine la Buşteni i-a revenit profesorului craiovean Florea Uliu, cu care dumnealui se cunoscuse în anul 1995 la un concurs la Brăila. Aveau deja scrise în comun câteva articole şi planificaseră să scrie împreună o „Istorie a fizicii”. Domnul Florea Uliu, cu care ne-am împrietenit de la prima comunicare, dar şi alţi prieteni ai profesorului, mi-au dat pentru profesorul Marinciuc un pachet cu cărţi şi reviste de mărimea celui pe care îl adusesem de la Chişinău la Buşteni. Aşa se fac podurile de cărţi, de fapt cele mai trainice din lume. Mihai Marinciuc a trecut grăbit pe la mine şi-a luat pachetul cu cărţi, promiţându-mi că va trece să-mi povestească câte lucruri noi a văzut şi a aflat în călătoria sa din Franţa. La puţin  timp după această scurtă întâlnire a noastră, profesorul Marinciuc a fost implicat într-un stupid accident auto, pierzându-şi viaţa. Privind în urmă la trecerea acestor ultimi 5 ani, am impresia că profesorul Marinciuc şi-a presimţit sfârşitul şi a dorit să-mi lase mie această prietenie cu profesorul craiovean, părtaş al faptelor bune.

Domnul Florea Uliu (născut la Alba Iulia, capitala reîntregirii neamului) a absolvit în anul 1965  Facultatea de fizică a Universităţii din Cluj-Napoca, după care a lucrat, pentru câteva luni, la Institutul de Izotopi Stabili din acelaşi oraş. Odată cu înfiinţarea Universităţii din Craiova, în anul 1966, s-a transferat în Oltenia, pentru a  lucra în această  nouă instituţie de învăţământ superior. În anul 1974 devine doctor în fizică cu o teză din domeniul teoriei cuantice a câmpurilor. În cei 50 de ani de activitate a  participat la multe conferinţe prestigioase în ţară şi în lume, a publicat aproape 200 de articole ştiinţifice sau didactico-metodice, a scris şi tipărit 16 cărţi de specialitate. A urmat stagii de specializare sau de documentare la multe universităţi prestigioase din Cehia, Slovacia, Macedonia, Federaţia Rusă, Franţa, Suedia, Norvegia, Portugalia, Grecia, Italia. Este membru al mai multor organizaţii ştiinţifice internaţionale. În anii 1990, 1997, 2003 şi 2008 a fost solicitat de către  Comitetul Nobel pentru Fizică (de pe lângă Academia Regală de Ştiinţe din Suedia) să facă nominalizări confidenţiale în vederea stabilirii laureaţilor acestui premiu din anii 1991, 1998, 2004, respectiv 2009. Este un om de largă respiraţie culturală.

                                     În imagine profesorul universitar Florea Uliu, preşedintele Concursului

Pe lângă această prodigioasă muncă pe tărâm ştiinţific, a avut grijă, în permanenţă, de creşterea noilor generaţii de oameni dedicaţi ştiinţei, manifestându-se ca un mare susţinător şi prieten al tinerilor pasionaţi de carte, elevi sau studenţi. Apreciindu-i-se această implicare, în perioada 2002-2013 a fost desemnat de 8 ori să conducă delegaţia română de elevi participanţi la Olimpiada pluridisciplinară „Tuymaada” din Republica Sakha-Yakutia (Federaţia Rusă).  În 2006 a condus delegaţia de elevi care a participat la Olimpiada Internaţională de Matematică şi Fizică „O. A. Jautikov”  de la Almaty, din Kazahstan. Tot în acest an a participat ca observator la cea de-a 37-a ediţie a Olimpiadei Internaţionale de Fizică din Singapore. În anii  2011 şi 2013 a fost preşedinte al Comisiei concursului de fizică „Mihai Marinciuc”, de la Chişinău. Din 1997 până în prezent, a fost de 14 ori preşedinte al Comisiei Naţionale a Olimpiadelor de Fizică din România pentru elevi. În semn de recunoştinţă, organizatorii acestei olimpiade au instituit un premiu ce-i poartă numele  „Premiul profesor universitar doctor Florea Uliu”.

În anul 2001, într-o conjunctură economică favorabilă, dânsul a iniţiat un concurs anual de Fizică, pentru elevii de liceu din partea de Sud şi Sud-Vest a României, în memoria unui bun coleg şi prieten, Concursul „Liviu Tătar”. Omul omagiat prin acest concurs, profesorul Liviu Tătar (1942-1998), s-a născut în capitala dacică Sarmizegetusa, a urmat şcoala primară şi liceul la Bistriţa şi Cluj  absolvind apoi, în anul 1964,  Facultatea clujeană de fizică. Venind (în vara anului 1966)  la Universitatea din Craiova împreună cu profesorul Oliviu Gherman (fost decan al Facultăţii clujene de fizică), au pus, în câţiva ani, bazele  şcolii craiovene de fizică teoretică. Talentatul cercetător care a fost Liviu Tătar s-a bucurat destul de devreme de o largă recunoaştere din partea comunităţii ştiinţifice internaţionale. Putem argumenta această afirmaţie spunând că, a fost invitat să susţină conferinţe în centre ştiinţifice prestigioase din Finlanda, Austria, Ungaria, Anglia, SUA. S-a stins din viaţă în mod subit, în anul 1998, la 56 de ani, neîmpliniţi.

În memoria lui Liviu Tătar, cu toate dificultăţile financiare ale vremurilor pe care le trăim, colegii craioveni au reuşit să organizeze şi să desfăşoare neîntrerupt ediţiile anuale ale concursului iniţiat în anul 2001 de profesorul Florea Uliu. Obiectivul de bază al concursului este de a stimula elevii şi de a le dezvolta pasiunea pentru studierea fizicii. Concursul este organizat de Facultatea de Fizică a Universităţii din Craiova, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al judeţului unde are loc concursul. (Cu titlu de informaţie, în timpul războiului, la Craiova au învăţat un an la Colegiul Carol I, fraţii gemeni Vsevolod şi Sveatoslav Moscalenco, viitori fizicieni şi academicieni.) Concursul constă dintr-o probă de 3 ore, iar subiectele propuse au un grad de dificultate egal cu cel al concursurilor naţionale. Fiecare judeţ participă la concurs cu un lot format din trei elevi de la fiecare an de studiu. Lotul fiecărui judeţ este însoţit de 2 - 3 profesori, oameni pasionaţi de fizică, dăruiţi muncii cu elevii, care-i sprijină profesional şi moral pe elevi. 

Pe lângă echipajele judeţelor din Sud şi Sud - Vestul ţării, la  ediţiile de până acum, graţie invitaţiilor organizatorilor, susţinute cu multă convingere şi de profesorul Mihai Marinciuc, au participat şi echipaje din Republica Moldova. Elevii moldoveni nu au lipsit de la nici-o ediţie a concursului, desfăşurat fie la Craiova fie în alte capitale de judeţ din acea zonă. Demn de  menţionat, cheltuielile legate de cazarea şi masa echipajului din Republica Moldova, la toate cele 16 ediţii ale Concursului, şi le-au asumat gazdele. Pregătindu-se pentru  Concursul „Liviu Tătar”, elevii nu numai că  învaţă pentru a fi competitivi în domeniul fizicii, dar ei se remarcă în fiecare an, obţinând premii sau menţiuni, medalii de Laureaţi. În acelaşi timp, după desfăşurarea probelor, ei se împrietenesc cu ceilalţi participanţi, merg în excursii şi fac  cunoştinţă cu locurile pitoreşti din acea zonă a ţării: mânăstirile Curtea de Argeş, Cozia, Tismana, capodoperele lui Constantin Brâncuşi de la Târgu-Jiu, uzina de automobile din Craiova, hidrocentrala subterană de la Ciunget-Vâlcea, lacul de acumulare de la Vidraru şi alte locuri demne de admirat. Mulţi dintre elevii moldoveni remarcaţi iniţial la Concursul „Liviu Tătar”, câştigând  experienţă şi crescând valoric, au fost selecţionaţi ulterior pentru a reprezenta, cu succes, Republica Moldova  la Olimpiadele Internaţionale de Ştiinţe pentru Juniori sau la cele de Fizică.

La acest festival anual al fizicii şcolare au de beneficiat nu numai elevii, ci şi profesorii. În timp ce elevii participă la concurs, profesorii însoţitori iau parte la o sesiune de comunicări metodico-ştiinţifice, o masă rotundă. Fac schimb de experienţă, de practici bune, învaţă unul de la altul, se mândresc cu performanţele atinse de elevii lor, discută ce ar trebui de făcut ca tot mai mulţi elevi să fie motivaţi să studieze fizica, să fie stimulaţi să rămână în ţară, cum trebuie să fie predată materia ca ea să fie atractivă, să includă mai multe experimente, să fie aproape de concretul cotidian şi, totodată, să aibă ţinută academică. Elevii trebuie să-şi dea seama că fără aportul substanţial al fizicii civilizaţia zilelor noastre, civilizaţia informaţională, nu ar fi avut şanse de izbândă.

La acest concurs, echipajului cu cel mai mare punctaj total, i se înmânează, cu caracter itinerant,  o cupă specială, „Cupa Liviu Tătar”, asemănătoare Cupei Davis din competiţiile de tenis.  Cupa este păstrată la Inspectoratul Şcolar al judeţului câştigător  până la următoare ediţie a concursului. Pe piedestalul cupei sunt înscrise, pe fond auriu, echipele câştigătoare din fiecare an.

În privinţa setei de cunoaştere, a pasiunii pentru fizică, a grijii pentru instruirea şi educarea generaţiilor viitoare, Liviu Tătar şi Mihai Marinciuc se aseamănă foarte mult. Nu întâmplător fizicienii din Republica Moldova, inspirându-se de la colegii lor din Craiova, au instituit un concurs de fizică „Mihai Marinciuc”, în memoria autorului care a elaborat întregul set de manuale şcolare, supranumit printre fizicieni „Mihai, regele fizicii şcolare”. Elevii din România şi Republica Moldova au un fericit prilej de a se întâlni, revedea anual la cele două concursuri de fizică, „Liviu Tătar” şi „Mihai Marinciuc”, unul dintre care are loc primăvara, iar altul toamna.

În 2016,  Concursul Interjudeţean de Fizică „Liviu Tătar”, aflat  la a XVI-a ediţie, a avut loc la Slatina, judeţul Olt. Elevii şi profesorii însoţitori au fost cazaţi la Colegiul Naţional „Ion Minulescu” din municipiul Slatina (gazde ospitaliere le-au fost dl profesor Cristian Miu, inspector şcolar resurse umane la ISJ Olt, dl profesor Dumitru Combei de la Catedra de Fizică a liceului gazdă, precum şi dna Marinela Corcoveanu, inspector de Fizică la ISJ Olt). Învingătoare a Concursului „Liviu Tătar” a devenit echipajul din Republica Moldova, care a obţinut cel mai mare punctaj în clasamentul echipajelor participante. „Cupa Liviu Tătar” a venit astfel în Custodia Direcţiei Generale Educaţie, Tineret şi Sport a municipiului Chişinău şi se va afla aici timp de un an de zile, până la ediţia următoare a Concursului.

Victoria obţinută se datorează, în primul rând, elevilor care au demonstrat perseverenţă şi pasiune, dedicând fizicii foarte mult timp şi energie, dar în mare măsură şi profesorilor care ostenesc la formarea la elevi a deprinderilor de om de ştiinţă, de rezolvitori de probleme.
Iată numele elevilor de la Chişinău care au repurtat victoria: Sireţanu Daniel, cl. a IX-a, LT „Orizont”,  Menţiune cu Diplomă şi Medalie; Şarpe Tudor, cl. a IX-a, LT „Orizont”,  Menţiune  specială cu Diplomă şi Medalie; Don Otilia, cl. a X-a, LT „Orizont” Premiul II, cu Diplomă şi Medalie; Tontici Sabina, cl. a X-a, LT „Orizont”, Menţiune cu Diplomă şi Medalie; Şotropa Mihail, cl. a XI-a, LT „Orizont”, Premiul II cu Diplomă şi Medalie. (Toţi aceşti elevi l-au avut în calitate de îndrumător pe profesorul Valeriu Burleai). Elevilor câştigători le-au fost înmânate şi premii băneşti, corespunzător locurilor ocupate. Lotul de elevi a fost însoţit de profesorul grad didactic superior Miron Potlog, Liceul „Nicolae Iorga”, şi profesorul grad didactic superior Sergiu Chiriac,  Liceul „Gaudeamus”, meritul cărora, de asemenea, este  incontestabil. Mulţumim vouă, tineri cu aripi, vorba lui Eminescu.

Şi încă o noutate de interes comun din domeniul Fizicii: la sfârşitul lui august curent sub egida a trei reviste  româneşti de fizică:„Evrika!” (Brăila), „Cygnus” (Suceava) şi „Fizica şi tehnologiile moderne” (Chişinău),  la Universitatea Tehnică a Moldovei va avea loc o importantă conferinţă ştiinţifică. Parafrazându-l pe ingeniosul chimist şi poet Ion Vatamanu, rostim: Unire fizicieni !
 

Echipa de elevi din Chişinău care a câştigat „Cupa Itinerantă”.
Primul rând, elevii învingători, de la stânga la dreapta: Ixarenco Dan, Don Otilia, Tontici Sabina, Şotropa Mihail, Sireţanu Daniel şi Şarpe Tudor.
Rândul doi: prof. Marius Perianu, directorul liceului gazdă a Concursului, prof. univ. dr. Marcela Ursache, prof. univ. dr. Florea Uliu, prof. Sergiu Chiriac si prof.  Miron Potlog (cu cupa în mână)
 

dr. Ion Holban