Revistele știinţifice din Republica Moldova: cine are nevoie de ele?

Pe 9 decembrie 2015 am participat la masa rotundă „Revistele științifice – catalizator al creșterii calității și vizibilității conținutului științific în format digital”, organizată de către Institutul de Dezvoltare a Societății Informaționale (IDSI).

De obicei nu se analizează prestaţia participanţilor la astfel de evenimente, eu însă am să o fac (cu toate riscurile ce decurg din asta J ), întrucât mi s-au părut puţin neadecvate reacţiile şi aşteptările unora din responsabilii de la revistele ştiinţifice (sper că nu a majorităţii). Iată, deci, câteva reflecţii critice privind participarea acestora la şedinţă:

– O slabă cunoaştere a misiunii unei reviste ştiinţifice moderne şi puţină dorinţă de a o promova. Această impresie s-a creat de la faptul că mulţi nu erau pregătiţi să asimileze informaţia prezentată şi nici nu manifestau interes, chiar dacă ea se referea la tendinţele din lumea modernă în domeniul editării revistelor. Lipsa interesului unora e cu atât mai straniu cu cât majoritatea revistelor de la noi nu îndeplinesc nici măcar rolul de popularizare a ştiinţei, nemaivorbind de rolul de prezentare a noutăţilor ştiinţifice şi de facilitare a performanţei, lucru recunoscut şi de către acad. L.Culiuc, preşedintele Comisiei de evaluare a revistelor ştiinţifice din Republica Moldova. Şi ar fi fost logic ca responsabilii de la reviste să îşi dorească schimbarea acestei situaţii;

–  Comportamentul unora de parcă instituţia organizatoare, IDSI, le-ar fi datoare cu ceva. Însă IDSI nu era obligată să organizeze acest eveniment (mai ales că nu au fost alocaţi bani publici pentru organizare), ci mai degrabă a fost o iniţiativă de a merge în întimpinarea colegiilor de redacţie pentru a le facilitatea includerea acestora în Instrumentul Bibliometric Naţional – IBN (prevedere obligatorie pentru ca o revistă ştiinţifică să fie acreditată la nivel naţional din 2016). Nedumeriri trezeşte şi accentul pus de unii vorbitori pe greşelile din IBN, atâta timp cât nu au fost încheiate acorduri, prin care colegiile de redacţie ar fi furnizat informaţii despre reviste, iar IDSI ar fi asigurat corectitudinea datelor. Or, colectarea datelor s-a efectuat din surse publice disponibile, fără a exista un suport financiar corespunzător. Doar în perioada 2010-2011 elaborarea IBN a fost finanţată din bugetul pentru ştiinţă cu ceva mai mult de 200 mii lei, sumă infimă în raport cu sisteme informaţionale similare din alte ţări. Spre comparaţie, un sistem similar din Slovacia  (SKCRIS) a costat peste 30 milioane Euro. Totodată, chiar şi cele mai performante sisteme similare înregistrează erori, care cel mai des sunt cauzate de modul de prezentare a informaţiei din reviste. Astfel, în una din cele mai importante baze de date din lume, SCOPUS, căutarea informaţiei privind afilierea autorilor din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM) nu ne permite să facem o comparaţie între institute, întrucât la unii autori afilierea este indicată AŞM, iar la alţii – institute concrete din cadrul AŞM (ca să nu mai vorbim de unii autori din Republica Moldova care sunt indicaţi cu diferite nume şi, deci, calculaţi separat);

– Concepţia inadecvată privind rolul unei mesei rotunde. S-a creat impresia că unii au venit doar să bifeze prezenţa şi voiau cât mai repede să plece (de parcă cineva le impusese să vină), iar alţii aşteptau să li se dea soluţii gata – „mură-n gură”. Cert este că mulţi nu au perceput evenimentul ca o platformă de discuţii şi căutare comună a unor răspunsuri la întrebările avute, ci ca o şedinţă în care să li se dea directive. Poate că este consecinţa modelului de a petrece majoritatea şedinţelor de la noi, în care şeful ştie şi indică ce e mai bine de făcut.

Probabil că desfăşurarea evenimentului reflectă situaţia cu revistele ştiinţifice din Republica Moldova, multe din care îşi datorează existenţa nu activităţii ştiinţifice fructuoase şi nevoii de a asigura circulaţia informaţiei ştiinţifice, ci necesităţii de a îndeplini anumite cerinţe formale – instituţia să fie acreditată (condiţie obligatorie – să fie fondator la o revistă), colaboratorii instituţiei să aibă unde se publica – pentru obţinerea titlurilor / gradelor, raportarea realizării proiectelor etc.

 Sursa: https://cuciureanul.wordpress.com