Conform definiției adoptate la nivelul european, în cadrul regulamentului de instituire a Programului-cadru pentru cercetare și inovare (2014-2020) - Orizont 2020 „Infrastructurile de cercetare” înseamnă facilități, resurse și servicii care sunt utilizate de comunitățile de cercetare pentru desfășurarea activităților de cercetare și pentru stimularea inovării în domeniile lor. Atunci când este cazul, acestea pot fi utilizate și în alte scopuri decât cele de cercetare, cum ar fi în scopuri educaționale sau pentru servicii publice. Acestea includ:
Aceste infrastructuri pot fi „localizate într-un singur sit”, „virtuale” sau „distribuite”.
Această definiție este adoptată de cele mai reprezentative organisme internaționale din domenii, precum Forumul strategic european privind infrastructurile de cercetare (ESFRI), elaborează o foaie de parcurs strategică care identifică prioritățile de investiții în infrastructurile europene de cercetare pentru următorii 10-20 ani, cât și Consorțiul pentru o infrastructură europeană de cercetare (ERIC), care facilitează înființarea și funcționarea infrastructurilor de cercetare.
O altă definiție comprehensivă este adoptată și utilizată de proiectul dedicat infrastructurilor științifice RESINFRA@DR, din cadrul programului transnațional Interreg. Conform acestuia, Infrastructurile de cercetare (IC) trebuie înțelese într-un sens larg, incluzând toate elementele, care sunt indispensabile pentru desfășurarea cercetărilor științifice și diseminarea rezultatelor: echipamente, biobănci și alte bănci de diverse materiale, bănci de date, sisteme informatice, precum și resurse umane care operează și utilizează IC. Varietatea infrastructurilor este imensă și, întrucât acestea deservesc diverse comunități de cercetare, cu necesități și obiective de cercetare complexe, fiecare IC are propriile sale caracteristici specifice. Infrastructurile de cercetare includ:
Diverse țări au adoptat definiții ale infrastructurilor de cercetare la nivel național, fiecare concentrându-se pe anumite aspecte esențiale. Astfel, în Cehia infrastructurile de cercetare sunt caracterizate prin unicitate, acces deschis, excelență, impact la nivel național și o oarecare suprapunere la nivel internațional. În Ungaria, se face o distincție între “infrastructurile înregistrate” și “infrastructurile de importanță strategică”, cele din urmă fiind indispensabile pentru activitățile de cercetare, soluționarea problemelor de importanță strategică națională. Totodată infrastructurile trebuie să faciliteze realizarea cercetărilor de importanță internațională, iar accesul oferit grupurilor de cercetare independente trebuie să fie unul transparent. Definițiile din Bulgaria și Croația se bazează pe definiția adoptată de ESFRI și se referă la cercetări științifice de performanță, unicitate, excelență, acces deschis. Infrastructurile de cercetare unice se referă la infrastructuri de specializare îngustă, fără analog la nivel național și care sunt incluse în European Roadmap for Research Infrastructures.
Exemple de infrastructuri de cercetare:
- Colaborări științifice internaționale de scară mare (ex.Large Hadron Collider de la CERN);
- Infrastructuri mari pentru „sțiință de scară mică” (ex. bănci de biomateriale, Human Genome Project, European Social Survey);
- Instalații multi-utilizator (telescoape, acceleratoare, rețele distribuite);
- Resurse bazate pe cunoștințe (baze de date, arhive);
- Echipamente sau infrastructuri necesare pentru un anumit proiect;
- Echipamente pentru învățare și instalații din cadrul universităților;
- E-Infrastructuri - răspund necesităților de servicii digitale ale cercetătorilor, care se referă la interconectarea rețelelor, instalații de calcul și managementul datelor.
Pentru a afla ce sunt infrastructurile de cercetare și ce face Comisia Europeană pentru dezvoltarea acestora, domeniile strategice de intervenție și ințiativele emblematice, cât și noutățile din domeniu, vizitați pagina web dedicată infrastucturilor de cercetare a Comisiei Europene.
Resurse utile:
0 |