ISO 9001, ISO 14001, OHSAS 18001 & ISO/IEC 27001 certified

MIC POPAS ÎN ŢARA ASTRONOMIEI: Dialog dr. Ion Holban – dr. Mirel Birlan

2016-12-29   Accesări: 407  Vizitatori unici: 215

Stimaţi cititori, îmi face o deosebită plăcere să Vă prezint interlocutorul. Îi zice Mirel BIRLAN, doctor în astronomie fundamentală, mecanică cerească şi geodezie (titlu conferit de renumitul Observator Astronomic din Paris în 1998). În prezent Domnia Sa activează în calitate de cercetător ştiinţific la Institutul de Mecanică Cerească şi de Calcul al Efemeridelor din cadrul Observatorului Astronomic din Paris şi prin cumul în calitate de cercetător la Institutul Astronomic al Academiei Române. În 2005 a fost abilitat cu dreptul de a conduce activităţile de doctorat în domeniul de referinţă la Observatorul din Paris, la care cândva a activat şi ilustrul astrofizician basarabean Nicolae Donici (1874–1960). Domeniul de cercetare: asteroizii şi cometele. Este responsabil de Centrul de Observaţii Astronomice la Distanţă, centru care în ultimii zece ani a observat în sistemul s`olar peste o mie de noi corpuri cereşti. Pentru contribuţiile valoroase aduse ştiinţei astronomice, Uniunea Astronomică Internaţională (UAI) a înveşnicit numele său, atribuindu-l asteroidului cu numărul 10034. Continuator fidel al ideilor celebrului astronom şi popularizator al ştiinţei Camile Flammarion (1842-1925), dl Mirel Birlan, este un bun prieten al ştiinţei din Basarabia. Din 2011 este membru al Colegiului de redacţie al revistei Fizica şi tehnologiile moderne.
Vezi revista aici: https://ibn.idsi.md/ro/vizualizare_numar_revista/26/2138

I.H. Domnule profesor Mirel Birlan, parafrazându-l pe astronautul Neil Armstrong (1930-2012), primul om care a păşit pe Lună, Vă întreb: când şi unde aţi făcut acel mic pas pe Pământ?

M.B. Am venit pe lume la 1 septembrie 1963, duminică, în satul Vieru, o localitate din lunca Dunării, nu departe de oraşul Giurgiu. Ca prim copil al părinţilor, am avut parte de o viaţă liniştită şi fericită, cu vecini şi prieteni cu care în zilele fierbinţi de vară mergeam la scăldat, iar în zilele înzăpezite de iarnă – la săniuş. Cunoşteam toţi pomii fructiferi din curtea familiei şi cele ale vecinilor, căţăratul în copaci fiind o pasiune cotidiană de îndată ce începeau să apară fructele.

I.H. Neverosimil, V-aţi născut într-un sat ce poartă numele ilustrului poet român basarabean Grigore Vieru (1936-2009), cel mai iubit poet de copiii basarabeni şi nu numai.

M.B. Poezia, ca şi astronomia, îl înalţă pe om, astfel că, prin ceea ce îmi spuneţi, eu prin definiţie trebuia să devin astronom.

I.H. Dar pasul cel mare spre alegerea profesiei de astronom când l-aţi făcut?

M.B. Astronomia a venit în viaţa mea mult mai târziu, în timpul studiilor la facultate. Iniţial, idealul meu a fost să devin fizician, am dat examen la Facultatea de Fizică a Universităţii din Bucureşti. A fost o perioadă de maturizare şi de mare plăcere: am gustat din satisfacţiile cercetării sub îndrumarea unor profesori extrem de competenţi, am început „construcţia” unui proiect de viaţă profesională. Mediul universitar mi-a făcut o deschidere extraordinară spre cunoaşterea ştiinţifică, mi-a permis schimbul de opinii şi legarea de prietenii cu persoane de înaltă calitate intelectuală. Astronomia mi-a zâmbit în anul doi de studii, în anul trei am efectuat un stagiu de trei luni la Observatorul din Bucureşti. În ultimul an am luat drept temă de cercetare pentru diplomă un subiect din astronomie, la confluenţă cu ştiinţa plasmei.

I.H. Ce înseamnă în ştiinţă a cuceri piscul profesional?

M.B. Nu ştiu ce înseamnă atingerea piscului profesional. În ştiinţă e ca într-o drumeţie pe munte. Vezi o înălţime la care vrei să ajungi, ţi se pare că are cea mai mare altitudine. În fapt, este o iluzie, odată ajuns acolo, vezi că este un vârf mic, pe care efectul de perspectivă ţi-l prezenta ca fiind cel mai mare. Mereu ai alte înălţimi de ajuns şi de învins, ceea ce rămâne în final este plăcerea drumului, învingerea propriilor limite, pitorescul peisajelor, dificultatea nopţilor în refugiile montane, liniştea monumentală a locurilor rar frecventate de oameni.

I.H. Care dintre astronomii lumii v-au captivat prin lucrările lor, cu care aţi discutat?

M.B. Ceea ce m-a fascinat în întâlnirile profesionale a fost totdeauna modestia colegilor cu renume cu care am discutat, cu unii dintre ei ulterior am lucrat. Îmi face plăcere să aduc un omagiu coordonatorului echipei în care am început să lucrez la teza de doctorat în Franţa, André Brahic (1942-2016), profesor de planetologie la Universitatea Paris 7 „Denis Diderot”. Îmi amintesc de lungile şi multele discuţii purtate cu André mult după miezul nopţii în biroul şi în parcul Observatorului din Meudon. Lucra în cercetare cu aplomb, fără ca să dea impresia că acest lucru este ceva serios. André zicea: „Dacă aş candida pentru preşedinţia Franţei, programul meu ar fi imbatabil. Pentru progresul Franţei aş susţine financiar trei direcţii: cultura, cercetarea şi învăţământul. Nu poţi să-ţi imaginezi progresul unei ţări şi urmele pe care le lasă această ţară în lume fără oameni educaţi”. Era un inamic declarat al pseudoculturii şi mediocrităţii ştiinţifice, veşnic era în luptă cu promotorii „ştiinţelor horoscopice”, agnostic în modul său de gândire şi argint-viu în acţiunile sale. Activitatea de câteva decenii în domeniul ştiinţific mi-a permis întâlnirea cu numeroase personalităţi din domeniu. Am avut şansa să fiu prezent la una din ultimele conferinţe la care a participat Carl Sagan (1934-1996), astrofizicianul preocupat de problema vieţii extraterestre şi de comunicare cu civilizaţiile extraterestre, să discut cu Eugene Shoemaker (1928-1997), astrogeologul, fondatorul ştiinţei planetelor, cu Brian Marsden (1937-2010), specialist în domeniul asteroizilor şi cometelor. Am avut şansa să lucrez cu Antonella Barucci, care a acceptat să fie conducătorul lucrării mele de doctorat (asteroidul 3485 îi poartă numele). Am învăţat statistica asteroizilor împreună cu Marcello Fulchignoni, nume legat de proiectul „Rosetta în vizită la Lutetia”. Îmi place să discut cu Therese Encrenaz (1946), specialist în atmosferele planetelor. Lucrez mai bine de 10 ani cu Richard Binzel, specialist de vază în domeniul asteroizilor geointersectori (asteroidul 2873 îi poartă numele).

I.H. Aş dori să facem o călătorie prin universul stelelor în compania literaturii şi artei, căci adevărurile ştiinţifice în adâncurile lor se îngemânează cu frumosul.

M.B. Să încercăm şi această abordare. Imaginarul de multe ori depăşeşte cunoaşterea ştiinţifică, fraza nu-mi aparţine, repet şi eu ceea ce au spus alţi mari oameni ai lumii.

Citiți interviul în întregime aici

dr. Ion Holban

Categoria: Responsabilitate Socială Cuvinte-cheie: Ion Holban
Ultima actualizare:  29-12-2016 18:28:17
Sursa:  

 
1