Scientometria și utilitatea ei

Scientometria reprezintă studierea cantitativă a științei, privită ca un proces informațional [5]. În literatura ştiinţifică noţiunile de scientometrie şi bibliometrie uneori se folosesc cu sensuri similare, alteori bibliometria e privită ca o ramură a scientometriei care se axează doar pe analiza bibliografică, pe când scientometria include în analiză mai multe aspecte, legate de generarea, propagarea şi utilizarea informaţiei ştiinţifice. Indiferent de abordare, scientometria este una din cele mai importante discipline a scienticii (știința despre știință), cercetările scientometrice având drept scop de a da o imagine obiectivă a dezvoltării ştiinţei, de a evalua actualitatea, posibilităţile, legităţile fluxurilor informaţionale, dar şi căutarea organizării optimale a sistemului şi activităţilor de cercetare, a metodelor cele mai eficiente de management, productivitatea cercetătorilor etc.

Scientometria cercetează următoarele subiecte [3]:
• știința în sens epistemologic - dezvoltarea generală a sistemului, structura disciplinară și interrelațiile, dinamica cercetării, etc., principale instrumentele de cercetare fiind cartografierea domeniilor de cercetare prin analiza cuplărilor bibliometrice și co-citărilor, diferite tipuri de modele matematice;
• procesul de producere a cunoștințelor științifice - caracteristicile cantitative ale potențialul de cercetare, comunicarea în știință, productivitatea în cercetare, evaluarea oamenilor de știință și a instituțiilor de cercetare, colaborarea științifică, structura comunităților și a rețelelor de cercetare etc., principalele instrumente de cercetare fiind analiza statistică (inclusiv multidimensională) a numărului de oameni de știință, publicații, citări, co-autori, granturi, proiecte, etc.;
• mediul de efectuare a cercetării științifice - politica științei, procesele de inovare, globalizarea etc., principale instrumente de cercetare fiind analizele statistice pe baza indicatorilor financiari, a brevetelor și a publicațiilor.

În sens mai larg, tematica cercetărilor scientometrice include aspecte precum: studii cantitative a oamenilor de știință, proiectelor, finanțării cercetării, infrastructurii de cercetare etc.; studii cantitative ale publicațiilor, brevetelor și citărilor după instituții, țări, limbi, co-autori, domenii tematice etc.; analiza și monitorizarea producției științifice la nivel de persoană, instituție, stat; identificarea relațiilor dintre diferite specialități științifice; studii ale structurii cognitive a științei sau a diferitor domenii științifice; studiu ale structurii comunităților de cercetare; studii privind internaționalizarea științei; studii ale dinamicii științei, urmărirea dezvoltării unui domeniu științific, unei instituții sau comunități științifice etc.; dezvăluirea problemelor emergente de cercetare; evaluarea producției științifice și a contribuțiilor în cercetare (a oamenilor de știință, instituțiilor, regiunilor, țărilor etc.); determinarea elitelor din știință; evaluarea factorului de impact a revistelor științifice; modelarea proceselor și fenomenelor științifice, bazate pe metode matematice; studii ale relațiilor dintre știință și industrie și ale proceselor de inovare; prognoza științifică și foresight-ul [3].

Obiectele de studiu în cercetarea scientometrică sunt de două tipuri principale: de intrare, conectate cu procesul de cercetare - oamenii de știință, fluxurile financiare, entitățile de infrastructură și organizare, programele de cercetare etc. și de ieșire, legate de produsele cercetării – proiecte realizate, rezultate înregistrate, brevete, publicații, precum și citări [3].

Scientometria și metodele ei pot fi divizate în 4 entități structurale [1]:

1) scientometria dinamică, axată pe elaborarea modelelor de creștere a cunoștințelor științifice, îmbătrânirea informației științifice, dezvoltarea proceselor de citare etc.;

2) scientometria structurală, ce se referă în principal la cartografierea structurii cognitive a cunoștințelor științifice prin analiza cuplărilor bibliometrice, co-citărilor și alte asemenea metode;

3) scientometria de evaluare, având drept subiect evaluarea domeniului cercetării științifice, pentru scopurile politicii științei;

4) scientometria de prognoză, care elaborează viziuni privind dezvoltarea proceselor științifice în viitor.

Rolul în creștere a scientometriei este determinat de următoarele aspecte [4]:

• Nevoia de „metrici” pentru cercetarea științifică, datorată:

- creșterii volumului literaturii științifice;
- provocărilor „științei mari”;
- utilizării economice și societale a științei;
- internaționalizării comunității științifice.

• Necesitatea abordării statistice a științei, pentru:

- a gestiona fluxul tot mai mare de informații științifice;
- a analiza și înțelege procesul cognitiv subiacent comunicării în știință;
- măsurarea aspectelor cantitative ale acestor procese;
- oferirea rezultatelor cercetărilor oamenilor de știință și utilizatorilor din afara comunității științifice.

• Necesitatea abordării sociometrice, pentru:

- a măsura legăturile sociale;
- a înțelege semnificația și caracteristicile comunităților științifice;
- a trage concluzii privind organizația instituțională a sistemelor științifice.

Din informațiile privind structura și aspectele abordate de către scientometrie este clar că ea are utilități multiple, inclusiv pentru a face față volumului mare de informație științifică, pentru descoperirea legităților / tendințelor în cercetare-dezvoltare și pentru evaluarea și organizarea potrivită a activităților științifice. Astfel, gestionarea inteligentă a informaţiei ştiinţifice în vederea luării deciziilor este posibilă prin intermediul instrumentelor de măsurare (metrii), utilizate pe scară largă la ora actuală în întreaga lume, practic în orice domeniu de activitate. În pofida opiniei răspândite precum că ştiinţa este greu cuantificabilă, mai cu seamă în ceea ce priveşte evaluarea calităţii producţiei ştiinţifice, măsurarea cantitativă nu numai că este un instrument decizional extrem de valoros, ci şi unul care se utilizează ca instrument de analiză retrospectivă şi prospectivă (foresight) a ştiinţei la nivel mondial. Odată cu apariţia Internetului, tehnologiile de vârf au generat şi oferă progresiv instrumente, metodologii şi indicatori noi de măsurare a ştiinţei. Datorită capacităţilor cu gabarit de stocare enorm în spaţii extrem de mici, informaţia ştiinţifică este depozitată în baze de date mari cu o „suprastructură”, care adună/generalizează datele din diferite surse ştiinţifice. Adunarea informaţiei pe platforme cu volum de stocare atât de impresionant a făcut posibilă accesul, utilizarea şi compararea producţiei ştiinţifice de pe cele mai diferite meridiane ale globului în timp record, cu grad sporit de exactitate şi cu perspectiva de sporire a calităţii mult mai mare datorită accesibilităţii şi vizibilităţii acesteia.

Beneficiarii studiilor scientometrice sunt la fel de variați ca și aspectele studiate de către aceasta. Astfel, un om de știință individual are de câștigat în urma acestor cercetări obținând răspunsuri la următoarele întrebări [4]:

• Care sunt principalii jucători (autori, instituții, țări, etc.) din domeniul meu de cercetare?
• Care sunt „temele principale” și „lucrările principale” din domeniul meu de cercetare (emergente)?
• Care sunt citările clasice din domeniul meu de cercetare (cunoștințe de bază)?
• Cât de actuale sunt referințele mele (ultimă generație)?
• Cât de vizibile sunt publicațiile mele? Cum pot crește vizibilitatea acestora (strategii de publicare)?
• Cât de mare este impactul publicațiilor mele (servicii de alertă)?
• De cât de multe citări am nevoie pentru a mă afla printre cei mai buni (excelență)?
• Cine sunt potențiali mei competitori/colaboratori?
• Cum este evaluat rezultatul cercetării mele în comparație cu cel al competitorilor/ colaboratorilor?
• Cine sunt potențialii finanțatori (agenții de finanțare)?

Unii din cei mai importanți beneficiari ai studiilor scientometrice sunt factorii de decizie, având în vedere că scientometria include evaluarea științei la diferite nivele. Indicatorii scientometrici sunt incluşi în rapoartele naţionale privind ştiinţa, apar în presa periodică, sunt utilizaţi în managementul cercetărilor şi la alocarea finanţelor pentru activitatea ştiinţifică. Scientometria a devenit un instrument standard al politicii ştiinţei şi managementului cercetării-dezvoltării în ultimele decenii, furnizând date necesare pentru luarea deciziilor, și astfel având un impact important asupra întregii comunităţi ştiinţifice. Putem afirma că, în lipsa unor contacte a organelor de management a sistemului de cercetare-dezvoltare cu cercetările scientometrice, politicile promovate în domeniul ştiinţei sunt superficiale şi lipsite de consecvenţă. Mai mult decât atât, noile tendinţe în dezvoltarea ştiinţei şi necesitatea adaptării funcţionării sistemelor naţionale de cercetare-dezvoltare la cerinţele proceselor de globalizare pot fi un stimul important pentru intensificarea cercetărilor în domeniu şi căutarea soluţiilor la problemele existente. Transformarea ştiinţei într-un sistem tot mai complex ridică în faţa managementului acesteia probleme principial noi, inexistente în trecut. În aceste condiții, identificarea unor soluţii viabile, exprimate prin politici ale științei şi acţiuni specifice de management, poate avea loc doar atunci când se bazează pe studierea complexă a fenomenului şi interacţiunea cercetărilor scientice particulare.

Se consideră că evaluarea cea mai reuşită a activităţilor ştiinţifice este expertiza colegială („peer review”), făcută de specialişti recunoscuţi din domeniu, dar această evaluare este obiectivă doar în măsura în care experţii sunt într-adevăr specialişti şi nu sunt în conflict de interese. În Republica Moldova, la fel ca şi în alte ţări ex-socialiste, acest sistem este destul de subiectiv, inclusiv şi din cauza dimensiunii mici a comunităţii ştiinţifice. În această situație este foarte important ca luarea deciziilor să țină seama de indicatori obiectivi, furnizați prin studiile scientometrice. Mai mult decât atât, dacă aceşti indicatori se bazează pe rezultate recunoscute internaţional, atunci ei depăşesc calitatea de indicator cantitativ, deoarece sunt si evaluări de experţi. Orice citare este o evaluare de expert, iar orice articol în revistă cu recenzenţi are cel puţin 2-3 evaluări de expert. În acest caz, indicatorii scientometrici s-ar putea constitui într-o componentă importantă a evaluării corecte şi imparţiale a ştiinţei naţionale, ceea ce ar stimula integrarea în comunitatea internaţională, dar şi creşterea calităţii producţiei autohtone, asanarea mediului academic prin ierarhizarea adecvată a valorilor. Realizarea unui mecanism multifuncţional de monitorizare a producţiei ştiinţifice în baza studiilor și indicatorilor scientometrici ar contribui la eficientizarea utilizării resurselor umane şi materiale în procesul de management al sistemului naţional al ştiinţei şi inovării.

Pentru ca scientometria să joace un rol important în evaluarea cercetării și în formulele cantitative folosite la alocarea fondurilor este necesar ca rezultatele studiilor scientometrice să fie utilizate adecvat. Trebuie să recunoaștem că utilizarea unor statistici și indicatori scientometrici care se bazau pe analiza publicațiilor locale (deseori acceptate spre publicare fără nici un filtru de calitate) sau a unor informații neverificate care nu erau extrase din baze de date recunoscute, precum și aplicarea neuniformă și incorectă a scientometriei au dus în Republica Moldova la formalism în evaluare, creșterea numărului publicațiilor plagiate sau fără noutate științifică și, într-o anumită măsură, la compromiterea scientometriei ca instrument de evaluare în cercetare-dezvoltare. Pentru a depăși acest moment, este foarte important ca să fie utilizate bunele practici internaționale în domeniu. Una din acestea este Manifestul de la Leiden [2], care conține 10 principii pentru utilizarea scientometriei în evaluarea științei:

1) Sprijinirea evaluării experte calitative prin evaluarea cantitativă;
2) Măsurarea performanței în funcție de misiunea de cercetare a instituției, a grupului sau a cercetătorului;
3) Protejarea excelenței în cercetarea relevantă locală;
4) Menținerea bazelor de date și a proceselor analitice deschise, transparente și simple;
5) Posibilitatea verificării datelor și analizei de către cei evaluaţi;
6) Luarea în considerare a diferențelor între domenii privind practicile de publicare și citare;
7) Fundamentarea evaluării fiecărui cercetător pe o judecată calitativă a portofoliului;
8) Evitarea certitudinilor nefundamentate și a falsei precizii;
9) Recunoașterea efectelor sistemice ale evaluării și a indicatorilor;
10) Examinarea regulată a indicatorilor și actualizarea acestora.

Referințe bibliografice:

1. GLÄNZEL, Wolfgang. Bibliometrics as a research field: A course on theory and application of bibliometric indicators. Course Handouts, 2003.

2. HICS, D. et al. The Leiden Manifesto for research metrics. Nature, 2015, 520:429-431. DOI: 10.1038/520429a

3. IVANCHEVA, Ludmila. Scientometrics Today: A Methodological Overview. In: COLLNET Journal of Scientometrics and Information Management, 2008, 2:2, 47-56. DOI: 10.1080/09737766.2008.10700853

4. REPANOVICI, Angela. Rolul scientometriei în societatea informațională – aspecte teoretice. Prezentare în cadrul seminarului „Noi tendinţe în servirea utilizatorilor în bibliotecile academice”. Chișinău, 8 octombrie 2014

5. НАЛИМОВ, В., МУЛЬЧЕНКО, З. Наукометрия: Изучение развития науки как информационного процесса. М.: Наука, 1969. 192 с.